23 februarie 2015

Predice lui Alma #1: "Aceasta mareata schimbare in inima" (Zarahemla)

Citeste blogul anterior despre Alma cel tanar.

Alma cel tanar a inceput misiunea lui in Zarahemla, orasul lui, capitolul nefitiilor. Chiar in cel mai mare oras, orasul in care traia liderul lor spiritual, unde a fost fondata biserica lor, oamenii aveau nevoie mare de "cuvantul lui Dumnezeu" (Alma 4:19).

In acordare cu cele trei motive al lui (vezi blogul anterior), Alma incepe cu un pic de istorie, si le aduce aminte de intamplari din ultima generatie: Alma cel varstnic, Regele Noe, Abinadi, scapare de la Noe, scapare de la Amulon, etc. Le aduce aminte pe poporul ca ei au scapat numai prin puterea lui Dumnezeu. Tot asta este usor de reamintit. Dar, in versetul 6: "Si mai mult, ati pastrat suficient in amintire ca El a eliberat sufletele lor din iad?" Sa nu uitam ca miracolul, sau "scapare" cea mai mare a fost ca ei au fost mantuiti.

In continuare: "Iata, El a schimbat inimile lor; da, El i-a trezit dintr-un somn adanc, iar ei s-au trezit la Dumnezeu. Iata, erau in mijlocul intunericului; cu toate acestea, sufletele lor erau iluminate de lumina cuvantului nepieritor; da, ei erau incercuiti de legaturile mortii si de lanturile iadului si distrugerea nepieritoare ii astepta" (v. 7). Salvarea spirituala a fost mai valoroasa decat salvarea fizica, si robie actuala a fost nimic fata de intunericul spiritual.

Versetul 9: "Si va spun voua ca ei sunt salvati." De ce sunt, si nu erau? Nu erau o alta generatie, si probabil toti decedati deja? De ce nu vorbim de ei in trecut? Pentru ca "a fi salvat" nu este un eveniment, ci o stare de a fi. Ei au fost, si acuma sunt in starea salvarii--este ceva vesnica, indiferent daca mai traieste omul pe pamant sau nu.


Cum arata starea asta?
  • Dumnezeu a eliberat sufletele lor din iad; au fost legaturile sclaviei rupte si lanturile iadului care i-au inconjurat pe ei au fost desfacute (v. 6, 9)
  • Dumnezeu a schimbat inimile lor (v. 7)
  • Dumnezeu i-a trezit dintr-un somn adanc, iar ei s-au trezit la El (v. 7)
  • Sufletele lor erau iluminate de lumina cuvantului nepieritor (v. 7)
  • Sufletele lor au crescut (v. 9)
  • Au cantat iubire mantuitoare (v. 9)
O observatie: din acesti puncte aflam ca munca salvarii nu a fost facut de ei--Dumnezeu a facut tot; El le-a schimbat. Cateodata cand vorbim despre salvare la biserica, ma simt ca eu trebuie sa fac munca, eu fug tot cursul, si cand cad de oboseala, daca sunt destul de aproape, Isus ma duce numai de acolo pana la linie de sosire. Dar nu cred ca este asa. Munca salvarii inseamna cand noi avem destule credinta, si cand noi ne pocaim, Isus ne schimba inima, ne da o inima noua, si scrie legea Lui pe sufletul nostru. (Vezi Ieremia 31:33, Ezechiel 36:26, 2 Corinteni 3:3, Evrei 10:16.) Numai asa putem ajunge sa fim salvati, sau perfecti, pentru ca numai "in Hristos" putem fi perfecti (Moroni 10:32-33).

Alma o cheama "aceasta mareata schimbare in inima" (Alma 5:14) si descrie asa de frumos, sa ne faca sa o dorim tare mult. Ce este procesul, cum ajungem sa primim si noi aceasta schimbare? Si Alma a pus intrebarea: "care este cauza ca ei au fost desfacuti din legaturile mortii, da, si de asemnea, din lanturile iadului?" (Alma 5:10). Ne da si raspunsul: ei au auzit cuvantul Domnului, prin Abinadi, apoi prin Alma, si le-au crezut (5:11). "Credinta vine in urma auzirii" (Romani 10:14-17). Din Prelegeri Despre Credinta, citim:
Acum, noi ne-am lamurit cu privire la modul in care Dumnezeu a devenit si devine obiectul credintei fiintelor rationale; de asemenea, cu privire la temelia marturiei care a starnit dorinta de a intreba si a cauta cu sarguinta a sfintilor din vechime aceea de a cerceta si de a dobandi o cunoastere a lui Dumnezeu: si vedem ca marturia oamenilor doar marturia oamenilor a fost ceea ce le-a starnit aceasta dorinta de a cunoaste, in primul rand in mintile lor, faptul ca au crezut in marturia parintilor lor, lucru care le-a incitat mintile sa caute cunoasterea cu privire la Dumnezeu, cautare care a rezultat deseori, chir intotdeauna, cand s-a facut in mod corect, in cele mai glorioase descoperiri si in certitudine vesnica. (Prelegeri Despre Credinta 2:56)
Dupa ce am auzit cuvantul si am crezut, trebuie sa fim "credinciosi pana la sfarsit" (Alma 5:13). Inseamna ca trebuie sa ascultam de cuvantul, sa fim supusi cuvantului, pana ce ajungem la tel ("end" in engleza = sfarsit, tel, sau scop), cand primim promisiunea de la Dumnezeu ca suntem salvati (2 Nefi 31:19-20).

Vreau sa pun o intrebare: de unde putem sti daca suntem salvati? Din 2 Nefi 31:19-20 citim ca vom primi o promisiunea de viata vesnica de la Tatal. Atunci numai prin revelatie personala putem sti daca suntem salvati. Sincer, cand eu citesc Alma 5, si citesc intrebarile lui Alma: "Puteti voi sa va imaginati ca auziti glasul Domnului zicandu-va in ziua aceea: Veniti la Mine, voi cei binecuvantati, caci iata, faptele voastre au fost faptele dreptatii pe fata pamantului?...Sa dimpotriva, puteti voi sa va imaginati pe voi insiva adusi inaintea judecatii lui Dumnezeu, cu sufletele pline de vinovatie si de remuscare, amintindu-va de toata vinovatia voastra, da o perfecta aducere aminte a tuturor ticalosiilor voastre, da o aducere aminte a faptului ca voi ati nesocotit poruncile lui Dumnezeu?" (Alma 5:16, 18), trebuie sa recunosc ca nu stiu raspunsul meu. Nu stiu! Inseamna ca mai am de lucru.

As vreau sa repet cele trei motive lui Alma sa predica:
  1. Sa le aduca aminte la datoriei lor
  2. Sa poata dobori toate mandria si tot viclesugul lor
  3. Sa opreasca toate conflictele care erau printre oamenii lui
Cred ca Alma a vorbit destul de mult despre lucruri care trebuie sa tinem in minte, despre stramosii sau predecesorii nostri, si despre convertirea. Acuma urmeaza sa doboara mandria si viclesugul, si sa predica despre conflictele. Si imediat aflam ca in Alma 5:27, incepe sa vorbeasca de mandria si alte pacatele. Pacatele care trebuie sa-i lasam daca vrem sa fim convertiti, salvati, daca vrem sa inimile noastre sa fie schimbati.

Va las sa cititi capitolul, sa cautati si voi indrumare pentru urmatorul vostru pas spre Dumnezeu, pentru ca cuvantarea aceasta a lui Alma nu s-a scris in Cartea lui Mormon pentru biserica in Zarahemla (ei au auzit "live"!), ci s-a scris pentru cititori, pentru noi.

"Si acum va spun voua, toti cei care sunteti dornici sa urmati glasul Pastorului cel Bun, plecati dintre cei pacatosi si fiti separati de ei si nu atingeti lucrurile lor necurate; si iata, numele lor vor fi sterse, caci numele celor pacatosi nu vor fi numarate printre numele celor drepti pentru ca sa se indeplineasca cuvantul lui Dumnezeu, cuvant care va spune: Numele celor pacatosi nu vor fi amestecate cu numele celor din poporul Meu. Caci numele celor drepti vor fi scrise in cartea vietii si lor le voi da Eu o mostenire in dreapta Mea" (Alma 5:57-58).

Si noi suntem invitati sa primim aceasta mareata schimbare in inima.

"Daca ati simtit dorinta sa cantati cantecul iubirii mantuitoare, vreau sa va intreb, puteti sa simtiti astfel acum?" (Alma 5:26)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu