Alma cel varstnic, p. 2: Botezul Focului si al Duhului Sfant

Citeste aici partea 1, 3 si 4

Cred ca Alma este cel mai cunoscut pentru cuvantarea lui la apele lui Mormon (Mosia 18:8-10) despre botez. Cuvintele lui le chemam "legamantul botezului." As vrea sa mai examinez ideea asta.

In primul rand, cum facem legamante? Eu pot sa ma gandesc la doua exemple clare: legamantul impartasaniei si legamantele care le facem in templu. La impartasanie, preoti repet cuvintele, si noi toti raspundem, "amin," care inseamna ca suntem de acord. Cuvintele nu se schimb niciodata, si sunt foarte specific: ce promitem noi, si ce promite Dumnezeu. In templu, se intampla tot asa. Este repetat cel putin trei ori, ce promisiune facem noi, dupa ce noi acceptam legamantul cu un "da" tare. Dumnezeu, in schimb, ne duce inainte, mai aproape de valul si mai aproape de El.

Daca legamantele se fac asa, atunci ce legamant facem noi cand ne botezam, sau ce sunt termeni de legamantul? Poti sa-mi arati versetele din Mosia, ca e acolo legamantul, de adevarul este ca n-am acceptat legamantul lui Alma, cum am acceptat legamantele in templu si la impartasanie. Cand si cum se face legamantul botezului?


Hai sa vedem, ce a zis Alma: "Acum va spun, daca aceasta e dorinta inimilor voastra, ce aveti impotriva sa fiti botezati in numele Domnului, ca o marturie in fata Lui, ca ati intrat intr-un legamant cu El, ca Il veti sluji si veti tine poruncile Lui, pentru ca El sa-si poata revarsa Spiritul Sau mai din plin asupra voastra?" (Mosia 18:10). Cum explica Alma, botezul nu este un legamant, ci este o marturie. Legamantul se face inainte, se trage din dorinta noastra, si este facut in inimile noastre individuale.

Imi place cum explica Nefi: "Prin urmare, fratii mei preaiubiti, eu stiu ca daca-L veti urma pe Fiu cu toata inima, fara ipocrizie sau inselaciune in fata lui Dumnezeu, ci cu intentii adevarate, pocaindu-va de pacate, marturisind Tatalui ca vreti sa luati asupra voastra numele lui Hristos prin botez--da, urmandu-L pe Domnul si Salvatorul vostru in apa, dupa cuvantul Lui, iata, atunci veti primi voi Duhul Sfant; da, apoi vine botezul focului si al Duhului Sfant; si apoi puteti sa vorbiti pe limba ingerilor si sa strigati laude catre Cel Sfant al lui Israel" (2 Nefi 31:13).

Nefi ne da o lista, ce trebuie sa facem, si ce trebuie sa promitem. Si daca noi implinim conditiile, Dumnezeu acceapta promisiunea care am facut, si face legamant cu noi. Stim ca legamantul este acceptat de Dumnezeu cand primim botezul focului si al Duhului Sfant.

Ce este botezul focului? Este un eveniment specific, cand esti cufundat in foc si Duhul Sfant, exact asa cum ai fost cufundat total in apa cand ai fost botezat. Nu este o senzatie calduta si placuta--ci arzi inauntru, si simti ca flacari te implinesc de la cap pana in picioare. Simti, ca esti schimbat, esti un om nou, adica nascut din nou, si vezi lumea cu ochi noi. Daca cineva iti zice ca senzatie placuta si calduta care simtim cateodata, si despre care zicem multe ori ca este influenta Spiritului, daca zice ca este egal cu botezul focului, iti zice gresit!  Legamantul tau de botez nu este complet fara botezul focului si al Duhului Sfant, si focul este asa de puternic, ca sa nu poate fi confundat cu altceva. Joseph Smith a zis,  "Botezarea unui om ar avea acelasi efect ca botezarea unui sac de nisip daca botezul nu s-ar face pentru iertarea pacatelor si dobandirea Duhului Sfant. Botezul cu apa este numai jumatate din botez si nu este bun de nimic fara cealalta jumatate – adica botezul prin Duhul Sfant. Salvatorul a spus: 'Daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu' (Ioan 3:5)." Trebuie sa ne nastem din noi prin foc si Duhul Sfant.

A primit fiecare dintre noi botezul focului si al Duhului Sfant? Si cand s-a intamplat, am fost constienti, ce se intampla? Poate ca am primit, dar n-am stiut: "Si oricine va veni catre Mine cu inima franta si cu spiritul smerit, pe acela il voi boteza Eu cu foc si cu Duhul Sfant, tot asa cum lamanitii, datorita credintei lor in Mine la timpul convertirii lor, au fost botezati cu foc si cu Duhul Sfant, iar ei nu au stiut aceasta" (3 Nefi 9:20).

Poate ca am primit, dar am uitat cum a fost, sau ne-am indepartat de Dumnezeu dupa atata timp, si nu stim cum sa ne intoarcem. Sa citim Alma capitolul 5, unde intreaba Alma (cel tanar), "daca voi ati simtit o schimbare in inima voastra si daca ati simtit dorinta sa cantati cantecul iubirii mantuitoare, vreau sa va intreb, puteti sa simtiti astfel acum?" (Alma 5:26). Si daca ne-am pierdut, putem sa revenim pe drum daca ne intoarcem la legamantul care am facut atuncia.

Si daca nu am simtit niciodata despre ce vorbim acuma, si n-am simtit "aceasta mareata schimbare" care arde in inima (Alma 5:14), niciodata nu este prea tarziu. Varstnicul Bednar a vorbit despre randuiala de conferire a darului Duhului Sfant in o conferinta generala recenta: "Aceste patru cuvinte - 'Primeste-L pe Duhul Sfant' - nu sunt doar o pronuntare pasiva, ci ele constituie o porunca ... pentru a actiona, si nu pur si simplu pentru a se actiona asupra lor (vezi 2 Nefi 2:26). Duhul Sfant nu devine eficient in viata noastra doar pentru ca mainile sunt asezate pe capetele noastre si pentru ca acele patru cuvinte sunt rostite. Cand primim aceasta randuiala, fiecare dintre noi accepta o responsabilitate sacra si continua de a dori, a cauta, a munci si a trai astfel incat intr-adevar sa-L '[primi] pe Duhul Sfant', precum si darurile Sale spirituale care Il insotesc."

"Legamantul botezului," cum zicem noi, adica legamantul fundamental, prin care intram pe calea Domnului (2 Nefi 31:17-18), si prin care primim botezul focului si al Duhului Sfant, se poate face oricand, indiferent de cand ai fost botezat. Eu m-am botezat la opt ani. Am avut mai multe experiente bune si spirituale in tineretea, dar botezul focului a venit numa 12 ani dupa botezul de apa, cand am primit randuiala pregatitoare in templu. Si numai acuma, inca 12 ani mai tarziu, inteleg ce s-a intamplat cu mine la 20 de ani. Intre timp m-am pierdut un pic, dar am revenit si am invatat, si simt un ecou de focului cand incerc sa tin legamantul, care am facut cu Domnul.

Ne-am departat un pic de la povestea lui Alma; sa venim inapoi! Legamantul, care s-a facut acolo langa apele lui Mormon, a fost foarte puternic. Dupa ce au marturisit legamantul cu botezul in apa, au fost umpluti de Duhul Sfant. Prin legamant, Domnul le-a intarit pe poporul, si le-a ajutat sa traiesc in dreptate (de exemplu, au tinut legea consecrarii, Mosia 18:21, 27-29), sa rezist prin multa suferinta (24:13-15), si sa aiba rabdare pana ce au primit revelatie si ajutor din cer sa scap de la dusmanii lor (23:1, 29; 24:16-25). Legamantul a fost ceva individual, si fiecare dintre ei au facut legamantul cu Dumnezeu. S-au botezat ca o marturie, ca au intrat intr-un legamant. Si in schimb, Domnul le-a botezat cu focul si Duhul Sfant, care le-a ajutat toata viata lor.